Consumarea de energie pentru a securiza şi a opera un sistem de plăţi nu se poate numi chiar risipă. Ca orice alt serviciu de plăţi, folosirea de Bitcoin necesită costuri de procesare. Servicii necesare pentru operarea celor mai folosite sistemelor monetare actuale, precum băncile, cardurile de credit şi vehiculele blindate folosite pentru transportul banilor consumă de asemenea foarte multă energie. Deşi spre deosebire de Bitcoin, totalul de energie pe care acestea îl consumă nu este transparent şi nu poate fi măsurat cu uşurinţă.
Mineritul de Bitcoin este făcut să devină din ce în ce mai optimizat în timp prin hardware specializat ce consumă tot mai puţină energie, iar costurile operaţionale ale mineritului ar trebui să continue să fie proporţionale cu cererea. Când mineritul de Bitcoin devine prea competitiv şi mai puţin profitabil, unii mineri aleg să îşi oprească activitatea. Mai mult, toată energia consumată minerind este eventual transformată în căldură, iar cei mai profitabili mineri vor fi aceia ce transformă acea căldură în ceva util. O reţea de minerit cu o eficienţă optimă este una care nu consumă niciun pic de energie în plus. Deşi acest lucru este un ideal, ştiinţă economică din spatele mineritului face ca fiecare miner individual să tindă către acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mesaj formular comentarii Numai membrii acestui blog pot comenta restu numa sa citeasca
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.